Cine are nevoie de cod LEI în România și când

Cine are nevoie de cod LEI? Nu orice firmă: necesitatea depinde de tranzacțiile efectuate, de obligațiile de raportare și de cerințele contrapărții. Pentru o societate care cumpără instrumente financiare raportabile printr-o bancă sau un broker, codul trebuie obținut înainte ca firma de investiții să presteze serviciul care declanșează raportarea; în alte situații, normele cer folosirea lui numai dacă există.

Ce înseamnă acest lucru în România

O societate românească ce dorește să investească disponibilitățile în obligațiuni prin banca sa trebuie să verifice cerința privind codul LEI înainte de tranzacție. În schimb, simpla înregistrare a unei societăți în România nu înseamnă, de la sine, că aceasta trebuie să obțină un cod LEI. Contează ce face societatea și ce informații trebuie să furnizeze banca sau altă entitate care o identifică.

Pentru verificarea datelor unei societăți românești, emitentul codului LEI folosește date de referință din Oficiul Național al Registrului Comerțului (ONRC), inclusiv CUI. Este util să verificați datele societății înainte de a depune solicitarea, astfel încât acestea să poată fi confruntate cu informațiile din Registrul Comerțului. O societate comercială care își acoperă riscul valutar prin contracte forward intră, la rândul ei, în analiza cerințelor de raportare pentru derivate prevăzute de EMIR.

Există și o situație distinctă pentru furnizorii de tehnologie. O societate de software al cărei client este o bancă poate primi o solicitare de identificare pentru registrul de informații DORA al băncii. În România, Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) a cerut transmiterea registrelor aferente primului exercițiu de raportare până la 10 aprilie 2025, în formatul stabilit prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2024/2956, la adresa indicată de ASF. Acesta a fost termenul acelui exercițiu, nu un termen general pentru obținerea codului LEI de către toate firmele.

Cine are nevoie de cod LEI: situațiile de verificat

Codul LEI este un identificator alfanumeric unic de 20 de caractere, bazat pe ISO 17442. Fiecare cod corespunde unei singure entități și este asociat cu date de referință accesibile public, potrivit GLEIF – The Legal Entity Identifier (LEI). Tabelul separă situațiile în care codul este cerut pentru tranzacționare sau raportare de cazul în care o entitate financiară îl poate solicita unui furnizor.

Situație	Regula aplicabilă	Cine solicită sau folosește identificatorul
O firmă cumpără sau vinde acțiuni, obligațiuni, ETF-uri ori alte instrumente financiare raportabile.	MiFIR cere identificarea prin LEI a clienților persoane juridice în raportarea tranzacțiilor. RTS 22 interzice prestarea serviciului care declanșează raportarea înainte ca firma de investiții să obțină codul clientului eligibil.	Banca sau brokerul care raportează tranzacția.
O contraparte încheie un contract derivat, precum un forward valutar.	EMIR cere raportarea contractelor derivate; formatul raportării folosește LEI pentru identificarea contrapărților persoane juridice.	Entitatea responsabilă de raportare, chiar dacă raportarea este delegată.
O entitate participă la tranzacții de finanțare prin instrumente financiare, precum operațiuni repo sau împrumuturi de titluri.	SFTR prevede raportarea tranzacțiilor și includerea identificatorilor LEI în formatul raportării.	Contrapartea care asigură raportarea.
O societate furnizează servicii TIC unei entități financiare.	Registrul de informații DORA folosește un LEI valabil și activ sau EUID pentru furnizorii persoane juridice; unde sunt disponibile ambele, se folosesc ambele. Pentru persoanele juridice stabilite în afara Uniunii poate fi folosit numai LEI.	Entitatea financiară care își identifică furnizorul în registru.

Temeiurile sunt Regulamentul (UE) nr. 600/2014 (MiFIR), articolul 26 alineatul (6) și Regulamentul delegat (UE) 2017/590 (RTS 22), articolul 13 alineatele (2) și (3), pentru tranzacțiile prin firme de investiții. Pentru derivate, consultați Regulamentul (UE) nr. 648/2012 (EMIR), articolul 9 alineatul (1) și Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/1860, articolul 3. Celelalte cerințe provin din Regulamentul (UE) 2015/2365 (SFTR), articolul 4 și Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2024/2956, articolul 3 alineatul (5).

În cazul tranzacțiilor raportabile, firma de investiții verifică dacă LEI respectă ISO 17442, figurează în baza de date globală și aparține clientului. Pentru raportările EMIR, contrapartea desemnată drept contrapartea 1 și entitatea responsabilă de raportare trebuie să se asigure că datele de referință ale codului lor sunt reînnoite conform condițiilor emitentului acreditat. Pentru detaliile privind furnizorii TIC, consultați și explicația despre DORA și codul LEI în România.

Când codul LEI se folosește numai dacă există

Nu orice mențiune a codului LEI într-un regulament creează obligația de a-l obține. Distincția contează în special pentru verificările făcute de bănci:

• Regulamentul (UE) 2023/1113, articolul 4 prevede includerea codului LEI actual al plătitorului și al beneficiarului, dacă există, în mesajul de plată sau, în lipsa acestuia, a unui identificator oficial echivalent disponibil. Nu obligă firma să obțină un LEI.
• Regulamentul (UE) 2024/886, articolul 5c alineatul (1) litera (b) permite băncii plătitorului să ofere verificarea unui beneficiar persoană juridică prin IBAN împreună cu un identificator precum LEI, EUID sau numărul fiscal. Aceasta este o opțiune, nu o obligație de deținere a codului LEI. Puteți citi separat despre verificarea beneficiarului și codul LEI.
• Regulamentul (UE) 2024/1624 (AMLR), articolul 22 alineatul (1) prevede colectarea codului LEI al clientului persoană juridică atunci când este disponibil. AMLR se va aplica de la 10 iulie 2027; prevederea nu obligă clientul să obțină un cod.

Prin urmare, un SRL care nu efectuează tranzacțiile sau activitățile relevante nu are automat nevoie de cod LEI. Dacă vi se solicită unul, cereți băncii ori partenerului să precizeze operațiunea și scopul identificării. Când aplicarea unei reguli depinde de structura tranzacției sau de rolul firmei, verificați situația cu autoritatea competentă sau cu un consilier.

Cum verificați și obțineți codul LEI

Înainte de o solicitare nouă, verificați dacă societatea are deja un cod. GLEIF LEI Search permite consultarea gratuită a înregistrărilor și a statutului acestora, inclusiv ISSUED și LAPSED. Dacă există deja un cod, luați în calcul înregistrarea existentă, nu porniți direct o solicitare pentru unul nou. Pentru un cod existent, consultați și opțiunea de transfer al codului LEI.

1. Căutați societatea în GLEIF LEI Search și verificați codul și statutul înregistrării.
2. Stabiliți de ce este cerut codul: tranzacționare, raportarea derivatelor, o tranzacție de finanțare sau identificarea unui furnizor TIC.
3. Verificați datele societății în Registrul Comerțului, inclusiv CUI, pentru validarea datelor de referință.
4. Dacă nu există deja un cod, solicitați-l printr-un emitent acreditat pentru jurisdicția societății. GLEIF – Get an LEI: find LEI issuing organizations precizează că nu sunteți limitați la un emitent din România.

Costul și pasul următor

Potrivit prețurilor LEIFast verificate la 5 noiembrie 2026, înregistrarea costă 249 lei pentru 1 an, 687 lei pentru 3 ani sau 995 lei pentru 5 ani. Taxa GLEIF este inclusă; taxele se adaugă acolo unde sunt necesare. LEIFast este agent de înregistrare al WM Datenservice, emitent acreditat de GLEIF, nu emite el însuși coduri LEI.

Dacă verificarea în GLEIF LEI Search nu arată un cod existent și activitatea firmei impune obținerea unuia, pregătiți datele societății și folosiți formularul pentru solicitarea unui cod LEI nou.